Dor de tat-su

Nu prea citesc afișele pe stradă. Nici acum nici altă dată. Sunt prea grabit sau prea preocupat ca să mai casc gura după afișe. Cu toate astea, zilele trecute, în drum  spre serviciu, mi-a sărit în ochi unul care anunța un spectacol la Casa de Cultură: Dor de tata. Pe afiș, patru figuri din care trei extrem de antipatice mie. Maria Ciobanu la egalitate cu Ion Dolănescu și, la mică distanţă, Ionuț Dolănescu. O a patra figură, mai puțin antipatică pentru că mi-e total necunoscută, Doiniţa Dolănescu, probabil nevasta juniorului Ionuţ. Fantoma "marelui rapsod" şi fost parlamentar, Ion Dolănescu, cu ochelari şi părul vopsit, tronează pe afiş deasupra celorlalte figuri, încă în viaţă.  Ce nu înteleg sunt următoarele:
  1. care o fi evenimentul aniversar căruia îi datorăm concertul? O fi moartea rapsodului?
  2. ce caută Maria Ciobanu în toata treaba asta, că defunctul nu i-a fost tată şi nici soţ prea multă vreme,
  3. ce caută acolo dolofana de nevastă a lui Ionuţ, în afară de bani şi celebritate?
  4. dacă lui Ionuţ îi este dor de tat-su, de ce nu merge în codru, în luncă, pe imaş, pe dealuri şi pe văi, să îşi strige dorul? Păi unde am ajunge dacă toţi castraţii. când îi apucă un dor ar urca pe scenă?
  5. de ce costă biletul 50 de lei? Şi cine ar da banii ăştia să vadă nişte [mă mai gandesc cum să-i cataloghez pe toţi trei într-un singur cuvânt].
Acum poate vă întrebaţi ce legătura are acest post cu topicul blogului, adică cu prostia românească. Ei bine, proşti nu sunt ăştia de fac spectacol în loc de pomenire, ci ăia de se duc şi dau bani ca să-i vadă. Cam asta-i treaba.....

Comentarii