Draga mea,
am luat, astăzi, prânzul la Bolta Rece. Foarte frumos, rustic chiar. Până şi ospătăriţele par din vremea când Eminescu şi Creangă se îmbătau noaptea, ca porcii, în loc să scrie mai multe poezii sau povestiri, pe care azi să le citească doar profesorii de română de la noi şi vreo doi doctoranzi japonezi, sinucigaşi (în buna lor tradiţie kamikaze), de la ei. Excepţie face bărmăniţa, care cred că e o stră-stră-stră nepoată de-a uneia din ele, angajată pentru fidelitatea stră-stră-stră bunicii.
Când am ajuns, la o masă amenajată prin "lipire" vegetau câţiva moşi şi babe, iar printre ei, o doamnă care, din profil, seamănă nespus de tare cu tine. Am avut o strângere de inimă, întrebându-mă ce cauţi tu între atâta moşnegăraie, că nu te ştiu gerontofilă (asta dacă nu pun că atunci când te-am îmbârligat eram cu sapte ani mai matur decât tine. Ca să nu mă acuzi de lipsă de logică, am scris "eram" intenţionat, pentru că între timp diferenţa de ani dintre noi a crescut: eu am îmbătrânit cu 20 de ani iar tu ai "inflorit" doar cu 11).
La puţin timp după ce am găsit o masă liberă şi mi-am rezemat ciolanele de ea, a apărut primul dubiu: o fi - adică tu - sau n-o fi? O să mă întrebi de ce. În primul rând pentru că am băgat de seamă că respectiva doamnă mai mult asculta decât vorbea, adică pe dos decât faci tu. În al doilea rând, când a vorbit la telefon a făcut-o în șoaptă, nu răgea ca tine. Şi în al treilea rând, bea vin roşu, ca o cunoscătoare, nu şpriţ de vin alb după care să-şi plescăie limba, ca o ţoapă. Un singur lucru nu mi-a plăcut la ea, şi care o apropia până la identificare cu tine: îşi turna singură în pahar. Dar în cazul ei era scuzabil pentru că niciun babalâc de la masă nu ar fi fost în stare să îi toarne în pahar fără să verse jumătate de cană pe masă. Ori, în ceea ce te priveşte, ţie nu îţi toarnă nimeni în pahar de frică să nu te îmbeţi şi să faci mai urât decât faci când eşti trează.
Dubiul a devenit certitudine când doamna s-a ridicat de la masă ca să meargă să se pişe (sigur asta a făcut, după timpul cât a lipsit de la masă). Privirea mi s-a fixat pe curul ei, mult mai mare ca al tău înainte ca tu să te îngraşi în halul în care eşti acum. Apoi mi-a alunecat spre glezna-i mult mai subţire decât ai avut-o tu vreodată. Ca să nu mai spun cum păşea, o combinaţie de graţie şi hotărâre, din care reieşea limpede că femeia ştie de unde pleacă şi unde se duce (şi pentru mine a fost limpede) . Eeei, pentru că ploua al naibii de tare, a trecut pe lângă mine, să nu se ude. N-aş zice că mirosea mai bine ca tine, dar nici riduri nu avea ca tine. Ai noroc că te-ai îngrăşat şi ţi s-au mai întins, altfel nici nu încape comparaţie.
Am mai stat de ploaie, o vreme, am mai băut o carafă de vin, i-am mai condus şi pe babalâci cu privirea în drumurile lor spre WC, dar a venit vremea să plec şi să nu apuc finalul poveştii. Ştiu că o să mă suspectezi de fabulaţie alcool-etilică şi, de aceea, îţi ataşez şi două poze, una cu masa în cauză şi alta cu ploaia.
Acum te las şi abia aştept să te revăd la mine în pat, după ce slăbeşti. Sună-mă tu când revii în gabarit!
Cu drag,
Ex
am luat, astăzi, prânzul la Bolta Rece. Foarte frumos, rustic chiar. Până şi ospătăriţele par din vremea când Eminescu şi Creangă se îmbătau noaptea, ca porcii, în loc să scrie mai multe poezii sau povestiri, pe care azi să le citească doar profesorii de română de la noi şi vreo doi doctoranzi japonezi, sinucigaşi (în buna lor tradiţie kamikaze), de la ei. Excepţie face bărmăniţa, care cred că e o stră-stră-stră nepoată de-a uneia din ele, angajată pentru fidelitatea stră-stră-stră bunicii.
Când am ajuns, la o masă amenajată prin "lipire" vegetau câţiva moşi şi babe, iar printre ei, o doamnă care, din profil, seamănă nespus de tare cu tine. Am avut o strângere de inimă, întrebându-mă ce cauţi tu între atâta moşnegăraie, că nu te ştiu gerontofilă (asta dacă nu pun că atunci când te-am îmbârligat eram cu sapte ani mai matur decât tine. Ca să nu mă acuzi de lipsă de logică, am scris "eram" intenţionat, pentru că între timp diferenţa de ani dintre noi a crescut: eu am îmbătrânit cu 20 de ani iar tu ai "inflorit" doar cu 11).
La puţin timp după ce am găsit o masă liberă şi mi-am rezemat ciolanele de ea, a apărut primul dubiu: o fi - adică tu - sau n-o fi? O să mă întrebi de ce. În primul rând pentru că am băgat de seamă că respectiva doamnă mai mult asculta decât vorbea, adică pe dos decât faci tu. În al doilea rând, când a vorbit la telefon a făcut-o în șoaptă, nu răgea ca tine. Şi în al treilea rând, bea vin roşu, ca o cunoscătoare, nu şpriţ de vin alb după care să-şi plescăie limba, ca o ţoapă. Un singur lucru nu mi-a plăcut la ea, şi care o apropia până la identificare cu tine: îşi turna singură în pahar. Dar în cazul ei era scuzabil pentru că niciun babalâc de la masă nu ar fi fost în stare să îi toarne în pahar fără să verse jumătate de cană pe masă. Ori, în ceea ce te priveşte, ţie nu îţi toarnă nimeni în pahar de frică să nu te îmbeţi şi să faci mai urât decât faci când eşti trează.
Dubiul a devenit certitudine când doamna s-a ridicat de la masă ca să meargă să se pişe (sigur asta a făcut, după timpul cât a lipsit de la masă). Privirea mi s-a fixat pe curul ei, mult mai mare ca al tău înainte ca tu să te îngraşi în halul în care eşti acum. Apoi mi-a alunecat spre glezna-i mult mai subţire decât ai avut-o tu vreodată. Ca să nu mai spun cum păşea, o combinaţie de graţie şi hotărâre, din care reieşea limpede că femeia ştie de unde pleacă şi unde se duce (şi pentru mine a fost limpede) . Eeei, pentru că ploua al naibii de tare, a trecut pe lângă mine, să nu se ude. N-aş zice că mirosea mai bine ca tine, dar nici riduri nu avea ca tine. Ai noroc că te-ai îngrăşat şi ţi s-au mai întins, altfel nici nu încape comparaţie.
Am mai stat de ploaie, o vreme, am mai băut o carafă de vin, i-am mai condus şi pe babalâci cu privirea în drumurile lor spre WC, dar a venit vremea să plec şi să nu apuc finalul poveştii. Ştiu că o să mă suspectezi de fabulaţie alcool-etilică şi, de aceea, îţi ataşez şi două poze, una cu masa în cauză şi alta cu ploaia. Acum te las şi abia aştept să te revăd la mine în pat, după ce slăbeşti. Sună-mă tu când revii în gabarit!
Cu drag,
Ex
Comentarii