Treceți la conținutul principal

Otrava de fiecare zi

Faceți căutări pe acest blog

Flotare logică (a câta?)

pe iunie 30, 2013

Solicitați un link
Facebook
Twitter
Pinterest
E-mail
Alte aplicații

Dacă doza recomandată este de 100 ml, de ce recipientul are doar 940 ml?

Solicitați un link
Facebook
Twitter
Pinterest
E-mail
Alte aplicații

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare

M-am săturat de Grecia şi problemele ei

Prin noiembrie 2011, mai toată presa de la noi dar şi de aiurea, titra pe prima pagină că următoarele zile (uneori precizat că exact 10) sunt decisive pentru Grecia şi soarta monedei sau zonei euro exemplu . Uite că intrăm în martie şi ziarele afişează aceleaşi titluri exemplu , alt exemplu . După atâtea crize mondiale, analizate pe toate feţele, după atâta cerneală cursă pe cărţi şi teze de doctorat pentru fiecare în parte, nu se găseşte o soluţie. Ştii ce? M-am săturat! Ori economia mondială e prea complicată ori toţi economiştii sunt nişte tâmpiţi ce trebuie reduşi la statutul de contabili.

Ştiriştii şcolii Media PRO

Lucrez mult acasă iar televizorul merge "ca televizoru'"; nu ascult dar îl aud. Îmi place să fiu informat şi de aceea "stau" mai mult timp pe canalele de ştiri, Antenele şi Realitatea. Cu ele mă trezesc, cu ele mă culc, dar de la o vreme am început să nu mai suport din cauza unui fenomen ce se amplifică, parcă, de la o zi la alta. Aproape că nu mai există "jurnalist", fie el reporter de teren, ştirist din studio sau prezentator de emisiuni, care să fie în stare să rostească o propoziţie fără exasperantul "mnmnn" între cuvinte, în combinaţii care de care mai surprinzătoare. Era deranjant acel "ăăă" post-revoluţionar dintre propoziţii, în lipsa inspiraţiei, dar aceasta nouă onomatopee "mnnn" e un tic verbal folosit intre orice cuvinte, intre numele şi prenumele unei persoane (Emil mnn Boc), la pronunţarea anului (suntem mnnn în pragul anului două mii mnnn doisprăzece [sau douăsprezece sau cum îi mai trece ştiristului pri

Plăcerea care paște

Cobor si eu, ca tot omul, luni după amiaza, după binecuvântatul weekend, sa toc niște legume pentru o salata de boeuf. Când eram mai mozolit pe mâini, începe la radio sa screamă Mihail, cu piesa aceea a lui fifty-fifty romana-engleza. Muzica ca muzica, e discutabilă precum frumusețea Noricăi Nicolai, dar versurile....versurile.. „Ascult tăcerea Ce domnește lângă noi Și simt plăcerea Ce ne paste pe amândoi" Nu știu cum e in alte parți ale tarii, dar la noi, in Bucovina, sintagma „te paște ceva" are conotații exclusiv negative. Folosesc „Bucovina” ca pe un certificat de buna purtare, de bune practici, ca pe un pașaport american care iți da aceleași drepturi ca tuturor oamenilor si încă câteva pe deasupra - in concepția lui G. Flutur si a unei semnificative majorități a colegilor mei.Când venea mama la școala inopinat, după discuția cu diriginta se înființa la ușa clasei si îmi spunea „să vezi ce te paște când vii acasă". Uneori nu avea răbdare si îmi dădea un avan

Un produs Blogger